Pe 11 martie 1985 în URSS conducerea este preluată de către Mihail Gorbaciov.

La acel moment comunismul fusese impus cu forța în jumătate din continentul european, încă din timpul celui de al doilea război mondial.

Regimul de vis promis, în care oamenii să fie egali și să prospere, a eșuat: oamenii erau egali într-o sărăcie cruntă în toate statele comuniste. Egalitatea promisă s-a dovedit în fapt o formă diabolică de ocupație, în care elitele intelectuale au fost decimate cu scopul expres de a înfrânge orice opoziție a popoarelor.

În 1956 în Ungaria și 1968 în Cehoslovacia, armatele sovietice uciseseră cu tancurile orice tentativă a statelor europene ocupate de eliberare de sub jugul comunist.

În 1985 Gorbaciov se afla la conducerea unui imperiu cu picioare de lut, incapabil să asigure cetățenilor strictul necesar pentru viață. Atunci a început un proces curajos și necesar de reformare rapidă și transformare politică la nivelul imperiului sovietic.

În România încă din 1965, după plecarea trupelor ruse, conducerea a fost preluată de către Nicolae Ceaușescu. După un start bun de redresare economică în care românii au cunoscut o relativă bunăstare, în anii 80 situația cetățenilor s-a schimbat, în rău: produsele de bază, inclusiv cele alimentare, au dispărut din magazine în încercarea dramatică a lui Ceaușescu de a stinge într-un timp record datoria externă a țării.

Pe 9 noiembrie 1989 în Germania Zidul Berlinului avea să se prăbușească. Regimurile comuniste, pe fondul crizei profunde din URSS, au început să se prăbușească în toată europa: doar România părea blocată.

Însă  nemulțumirile erau foarte mari. Primele manifestări stradale au avut loc la Timișoara încă de pe 15 decembrie 1989. Regimul a intervenit în forță cu armata și structurile de securitate. Peste o sută de persoane au fost ucise până pe 22 decembrie 1989 și alte mii au căzut victime ale represiunii.

Pe 22 decembrie 1989, pe fondul unor manifestații puternice, Nicolae Ceaușescu a fugit. Ulterior avea să fie arestat și judecat și apoi executat într-o singură zi. În fapt procesul a fost doar un simulacru, tribunalul fiind unul ilegal, iar asasinarea s-a făcut la comanda lui Ion Iliescu și apropiaților săi.

Revolta adevărată însă a fost deturnată și preluată de opozanții comuniști ai lui Nicolae Ceaușescu, majoritatea lor în strânse legături cu Moscova. S-au creat diversiuni și s-a indus o psihoză națională cu privire la presupuși teroriști care trăgeau în oameni.

Ironia face că după 22 decembrie 1989, când teoretic regimul căzuse, au existat sute de morți, cu mult peste numărul înregistrat înainte. Vinovat de aceste victime este Ion Iliescu și acoliții săi, dornici să își justifice preluarea puterii printr-o baie de sânge.

Revoluția română avea să fie preluată și transformată în lovitură de stat.

Și astăzi, la 30 de ani de la revoluție, nimeni nu a plătit pentru cele peste o mie de victime. Ion Iliescu și partidul său au deținut puterea în cea mai mare parte a timpului, iar avansul european și democratic al țării a fost înfrânat.

Și astăzi tragem de pe urma faptului că în 1989 revoluția română a fost deturnată și la conducerea țării au venit la acel moment alți comuniști.