Principalul eveniment al perioadei 24 – 30 iunie îl reprezintă cele două note ultimative primite de România în 1940 din partea URSS. Pe 26 iunie 1940  și apoi repetată pe 28 iunie 1940 România este somată de către Stalin să părăsească teritoriul dintre Prut și Nistru.

Acest lucru s-a petrecut sub o gigantică presiune militară ce nu a venit numai din partea Rusiei ci și a Germaniei hitleriste și a partenerilor tradiționali, Anglia și Franța.

Izolată internațional și cu o clasă politică dezastruoasă, sub presiunea lui Carol al II-lea consiliul de coroană, cu doar 6 voturi împotrivă, decide să accepte cel de al doilea ultimatum. Nu că acest lucru ar fi contat, dar istoria a rămas să judece faptele acestora iar contemporanii să îi alunge din țară pe cei vinovați. Regele Carol al II-lea a fost forțat să părăsească Țara după o așa mare trădare.

Una din cele 6 persoane care s-au opus este Nicolae Iorga. Ulterior avea să fie asasinat de o gașcă ce avea în spate Germania nazistă. Consiliul de Coroană din punct de vedere juridic nu avea nici  o calitate de a lua o astfel de decizie. În fapt toată răspunderea este a lui Carol al II-lea și acesta în mod mârșav a dorit să paseze întreagă responsabilitate asupra altor persoane. Dar nici istoria și nici românii de atunci nu l-au iertat.

Rusia oricum ar fi intrat în acel teritoriu. România a fost nevoită să își retragă armata fără ordine clare, totul ducând la un dezastru militar și civil. Statul român avea să intre în disoluție.