Principalul eveniment al săptămânii 17 – 23 iunie îl reprezintă faptele de arme din data de 22 iunie 1941.

Cu un an înainte, sub presiunea marilor puteri și sub eșecul politic pe plan intern, României avea să i se fure teritorii importante: Ungaria, Bulgaria și URSS aveau să fie beneficiarele. Aceste evenimente aveau loc în 1940.

Eșecul nu se datora exclusiv forțelor străine cât mai ales regimului politic intern condus de către regele Carol al II-lea. Acesta a eradicat orice sistem democratic și se înconjurase de oameni străini de acest neam și ar cărui principal scop era spolierea poporului român. În 1940 statul român fusese dus în colaps.

Cedarea Basarabiei, Bucovinei, Cadrilaterului și a unei părți din Ardeal nu se făcuse cu acordul poporului român ci ascunzând aceste fapte lui. La aflarea veștilor românii s-au ridicat împotriva clasei politice trădătoarea și au eradic sistemul existent până la acel moment. Carol al II-lea a fost nevoit să își părăsească Țara. Dar era prea târziu.

La conducerea României avea să fie adus mareșalul Ion Victor Antonescu. Acesta era un general cu autoritate recunoscută în rândul armatei. În 1919 participase la ocuparea Budapestei și a avut un rol activ în negocierile de recunoaștere a granițelor României Mari. Deși era în arest cu doar câteva zile înainte, avea să preia frâile țării în momente de grea cumpănă și conflict intern.

Un an mai târziu, cu mareșalul Ion Antonescu la conducerea țării, un brav ostaș și un bun român, armata română avea să treacă Prutul. România se implica într-un război greu, alături de Germania, cu principalul scop de a se elibera teritoriile ocupate în anul precedent dar și pentru a încerca stârpirea celei mai mari amenințări la adresa lumii: imperiul sovietic.

Pe 22 iunie 1941 mareșalul Ion Antonescu dădea celebrul ordin: „Ostași români, vă ordon: Treceți Prutul”.

Realitatea de după război avea să demonstreze că mareșalul Ion Antonescu avea dreptate, căci ciuma roșie avea să vină cu un genocid împotriva populației românești, prin extirparea întregii intelectualități după 1945.

Sute de mii de români aveau să își găsească sfârșitul pe frontul din Est. Antonescu nu s-a oprit cu armata pe Nistru, granița naturală a României; de altfel nici nu avea cum să o facă: războiul era unul total iar teritoriile dobândite nu erau sigure până la înfrângerea regimului comunist.