Am scris în articolul precedent că pe data de 26 iunie 1940 a venit prima notă ultimativă: URSS soma România să cedeze imediat Basarabia și Nordul Bucovinei.

Al doilea teritoriu a fost o surpriză chiar și pentru Hitler, care pe 23 august 1939 se înțelesese cu Stalin asupra modului de împărțire al Europei iar Bucovina nu făcea parte din înțelegere.

Politicienii de la București, avândul în fruntea lor pe regele Carol al II-lea, s-a declarat șocați. Dar nu aveau de ce: în Europa războiul începuse demult iar pretențiile Rusiei asupra Basarabiei erau știute din 1918. Deci România trebuia să fie pregătită pentru un sistem de alianțe care să îi garanteze securitatea.

Din 1918 axa Paris-Londra a fost cea la care aderat. Cu toate acestea cele două state au fost imconsecvente în a-și onora obligațiile.

Chiar și pe 28 iunie 1940 recomandările lor au fost cele ca România să nu se angajeze într-un conflict militar cu Rusia. Ori acest lucru a însemnat în fapt recomandarea voalată de a ceda, pe moment, a Basarabiei.

Acest lucru a însemnat colapsarea sistemului de securitate din Europa. România era ca poziție, rezerve de petrol și demografic un pilon de securitate în Estul continentului.

Pe 28 iunie 1940, după ce s-a primit a doua notă ultimativă, regele Carol al II-lea a cerut convocarea unui Consiliu de Coroana. La acest eveniment au participat toate figurile politice reprezentative. În fapt Consiliul de Coroană a fost doar un circ făcut de rege, care avea o decizie luată. Pentru a se spăla în fața istoriei el nu a dorit să i-a public de la sine decizia de cedare. Astfel a convocat consiliul cu scopul de a muta spre el responsabilitatea deciziei.

La acest consiliu în cele din urmă s-a dat curs solicitării URSS. Decizia a fost luată cu decizia majorității, mai puțin 6 persoane ce s-au opus.

Una din aceste persoane era Nicolae Iorga. El a susținut energic că o cedare fără luptă ar fi însemna o gravă greșeală istorică. Ășa s-a și dovedit a fi.

Toate aceste informații au fost ascunse românilor. Aceștia au aflat despre acest lucru chiar în care retragerea se comandase deja.

A fost dezastruos: retragerea armatei române și a administrației s-a făcut dezorganizat și fără ordine clare. Profitând de acest lucru URSS a înaintat pe teritoriul ocupat îngreunând evacuarea.

Soldaților români li s-a spus să nu tragă ca să nu provoace… dar URSS nu are nevoie de provocări că singură și le creează.

În Țară românii au ieșit în stradă: cei vinovați trebuiau să plece. Carol al II-lea a fugit împreună cu jefuitorii țării și amanta sa, Elena Lupescu. Asupra trenului regal s-au tras mai multe focuri de armă. El avea să își trăiască liniștit bătrânețele, în timp ce poporul a intrat într-o epocă de calvar.

În același timp zeci de mii de români aveau să fie puși pe lista neagră și să fie uciși, făcuți prizonieri sau trimiși în îndepărtata Siberie.

Satele românești din Basarabia au ajuns să fie conduse de ruși prin intermediul unor elemente locale criminale, infracțioanale.

Un an mai târziu avea să înceapă însă lupta pentru eliberarea teritoriilor ocupate: o altă dramă.