Basarabia

        Basarabia este o parte de suflet a României, este amintirea unui timp în care Ștefan Cel Mare stăpânea teritoriile de dincoace si dincolo de Prut, un timp eroic al credinței creștine și al unirii în sărăcie.

Moldovenii au fost întotdeauna o zonă de tampon ce a protejat mijlocul Europei de popoarele migratoare asiatice. Vremea, influențată de continentul arid asiatic, pământul sărac și zonele deluroase, a făcut ca oamenii ce nu aveau prea multe bogății materiale să tezaurizeze comorile lor spirituale. Moldovenii își strâng ca într-un memoriu al durerii toate întâmplările triste, chinuitoare ale istoriei trecute și recente, au un adevărat cult al eroilor, al celor ce au învățat că fără sacrificiu nu pot obține nimic de valoare. Mai au și tăria, vigoarea și încăpățânarea celor care s-au supus doar de formă, dar au mocnit în gândul răzbunării. Au forța pietrei ce așteaptă să treacă vicisitudinile apei timpului istoric și rămân loiali pământului bătrânesc ce le-a asigurat existența și adăpostul.    Moldovenii sunt un popor ce naște eroi.

Din timp în timp, dintre ei se nasc poeți, pentru că sufletul lor rămâne curat și uimit mereu în fața miracolului existenței, Eminescu și Vieru fiind doar doi dintre aceștia.

Din timp în timp, dintre ei se nasc dizidenți, voci singuratice, ce își asumă lupta și sacrificiul unui întreg popor, pentru a fi un exemplu generațiilor tinere. Ei sunt venerați, iar memoria li se păstrează de-a lungul timpului.

Basarabenii au fost transmutați, li s-a impus limba rusă, li s-a interzis limba română, dar nu și-au uitat istoria. Toate încercările nu au făcut decât să îi încrânceneze, să își dorească mai mult, să redevină o parte a României.

Poate că noi, cei de dincoace de Prut ar trebui să fim mai drepți, mai corecți, să îi susținem mai mult, nu doar cu vorbe ci și cu fapte. Poate că noi românii ar trebui să simțim durerea fraților ce strigă la noi de dincolo de Prut, iar generația tânără din care fac si eu parte ar trebui să aprecieze mai mult libertatea de care se bucură, lipsa amenințărilor permanente și bunăstarea materială de care beneficiază.

Pe parcursul generațiilor ce trec ar trebui să se păstreze vie flacăra spiritului neamului, ideea unirii fraților cu frați, pentru că atunci când suntem mai mulți nu ne poate fi decât bine. Indiferent ce interese meschine sunt pro si contra unirii Moldovei cu România nu trebuie să uităm un lucru: Ei sunt frații noștrii, dar noi suntem fratele mai mare. Ar trebui să fim un frate puternic, ocrotitor și curajos nu unul șovăielnic și fricos.

Barbu Theodor, clasa a X-a A

Colegiul Național „A.I.Cuza” Ploiești,

prof. Eugen Prună

 

Complementara de peste Prut

          Puţini ştiu că pe 27 martie în 1918 Sfatul Ţării hotăra că Basarabia “de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama sa, România”. Nu o să prezint aici evenimentele istorice care au condus la starea actuală, în schimb o să vorbesc despre naturala unire a Basarabiei cu România.

           Când am pus întrebarea “BASARABIA e ROMÂNIA?” majoritatea au dat din umeri, sau au afirmat nesiguri și fără să argumenteze, alții au susținut că ei nu găsesc rostul unirii. Ca să îşi exprime o opinie oamenii trebuie informaţi că o parte din familie se afla sub stăpanire rusă. Cred că e de datoria poporului român să lupte pentru frații din Basarabia, să nu îşi uite identitatea şi nici pe cei care au trecut în lista eternităţii scrise cu litere de aur si sânge. Circumstanțele de acum sunt asemănătoare cu cele din 1918. Și atunci majoritatea populaţiei era dezinformată, manipulată (rusificarea  si propaganda anti-basarabeană) sau pur si simplu dezinteresată. Cu toate acestea, elita societății dorea unirea si executa presiuni în vederea reîntregirii Roamâniei.

„Unirea nu poate fi înfăptuită de o majoritate, ci de o minoritate bine pregatită” -Lulea Marius

Basarabia a fost ruptă, răpită din pământul României din dorinţa „celor mari” de putere, veşnic interesaţi să îşi impună voinţa (Pactul Ribbentrop-Molotov), în aceasta categorie intră si anexionismul rus. Şi ce au făcut românii de pe ambele maluri ale Prutului? S-au resemnat, au cedat teritorii, astfel distrugându-se identitatea naţionala în Basarabia. Oameni au fost deportaţi în Siberia şi au murit în exil, singura lor “vina” fiind îndrăzneala de a se numi români.

E nevoie să spunem mai departe că în Basarabia şi România trăieşte acelaşi popor care are aceeaşi limba, religie şi tradiţie. Trebuie să informam şi pe alţii, astfel nu vor cadea pradă propagandei antiunionistă. Poate nu azi sau mâine, dar în viitorul apropiat glasul comun nu va mai putea fi ignorat.

Ghiuță Ana, clasa a X-a A

Colegiul Național „A.I.Cuza” Ploiești,

prof. Eugen Prună

  

BASARABIA E ROMÂNIA

          Când spunem “Basarabia e România” ne gândim negreșit la o uniune teritorială, însă trebuie să privim și dintr-o altă perspectivă, vorbim aceeași limbă, avem aceeași istorie, avem aceleași tradiții și obiceiuri, am fost uniți și în trecut și toate aceste lucruri ne spun că toți facem parte dintr-o familie, că fiecare dintre noi este o ramură a unui singur copac, Poporul Român.

Micile diferențe dintre cele două “limbi diferite” constau într-un accent moldovenesc, care există de asemenea și în nord-estul României. Un alt punct comun important este istoria, care, dacă este cunoscută, reflectă faptul că România și Basarabia formează un întreg.

Pentru ca oamenii să conștientizeze adevărata problema a unirii, trebuie să refuzăm să ne mai lăsăm otrăviți de propagandă, deoarece ignoranța este materie primă pentru manipulare. Trebuie să ne informăm pentru că doar un om în cunoștință de cauză poate renunța la indiferență. Sper ca în zilele de 27 martie din anii următori, din ce în ce mai mulți oameni să înțeleagă, să se mobilizeze și să luptăm împreună pentru ce au luptat și cei din trecut: Unirea.                                                                     

Săbiuță Cristian, clasa a X-a A

Colegiul Național „A.I.Cuza” Ploiești,

prof. Eugen Prună

 

Basarabia

“Basarabia e România”, acesta este sloganul ce apare pe zidurile vechi, in staţiile de tren şi metrou şi pe pereţii punctelor termice avariate.

Fenomenul ia amploare destul de repede, iar conflictele nu întârzie să apară. Unii oameni spun ca îsi doresc “unirea”, pentru că o casă dezbinată nu va dăinui. Puţini dintre aceşti oameni au ca motivaţie dorinţa de reîntoarcere a verilor noştrii de peste Prut în calitate de cetăţeni români. Unii nu susţin această cauză deoarece “va dăuna economiei” şi nu va aduce niciun beneficiu material ţării. Mentalitate tipic românească, egoistă, care nu ia în considerare decât efectele imediate ale unei acţiuni. Adevărul este că noi nu putem construi, nu putem investi în ceva ştiind că rezultatele vor apărea după o perioadă mai indelungată de timp. De aceea durează atât de mult să construim o autostradă, pentru că suntem asemenea unui copil care îşi face temele cu televizorul pornit.

Timpul va decide dacă Basarabia va fi România, dar până atunci va trebui să suportăm unele dezbateri stupide promovate de media in fiecare zi.

Sandu Irina, clasa a X-a A

Colegiul Național „A.I.Cuza” Ploiești,

prof. Eugen Prună

 

Acum ori niciodată!

 Basarabia. Când ne gândim la Basarabia, ne gândim la pământ românesc, la frații dornici să facă parte dintr-o națiune unită, numită România. Cel mai grav lucru de până acum este că majoritatea oamenilor nu iau parte la evenimentele de importanță istorică și sunt interesați de acest lucru, acceptându-le ca atare. Avem aceeași cultură, aceleași tradiții, aceleași obiceiuri, aceeași religie. Mergem cu uratul de Anul Nou, cu colinda de Crăciun si vopsim ouă de Paști. Există o minoritate interesată de realizarea de fapte mărețe și aceasta este cu adevărat pregătită pentru schimbare. Observăm mesajul “Basarabia e România” peste tot, absolut peste tot.

Ce se urmărește până la urmă prin acest mesaj?

Mesajul urmărește faptul că scopul a fost deja atins, deci asta înseamnă că acesta a fost implementat în mentalul românesc.

Trăim cu impresia că istoria reprezintă doar ceea ce ni se prezintă, dar iată că evenimentele din trecut vin să ne spună că un lucru deja făcut nu mai poate fi înfăptuit încă o dată.

Așa că, haideți români! Unirea se face, nu se cere!

Trică Ioana, clasa a X-a A

Colegiul Național „A.I.Cuza” Ploiești,

prof. Eugen Prună

 

Basarabia este sau nu România? 

În urmă cu 96 de ani, pe data de 27 marite 1917, Basarabia s-a unit cu România. Acestă unire nu este sărbătorită la fel ca unirile de pe 24 ianuarie 1859 și 1 decembrie 1918, lucru ce lasă în urma sa multe semne de întrebare. Poate că românii nu vor să se unească cu Basarabia?

Din ce in ce mai des apar mesajele ”Basarabia e România”. Văd acest mesaj peste tot: pe autostrăzi, drumuri naționale, pe sub poduri, pe pereții clădirilor părăsite, pe stâlpi și pe paginile de internet. Dar care este semnificația acestui mesaj? Oare este scris de un basarabean care își dorește unirea sau de un român care este de acord cu unirea? Cel mai probabil  ”Basarbia nu e în România” sau cel puțin nu încă. Moldova este în România, la fel ca și Ardealul, Banatul, Dobrogea, Oltenia și Muntenia.

”Basarabia e România” este un proiect care a luat amploare, primul pas a fost realizat cu succes: din ce în ce mai mulți oameni au habar de acest slogan. Acum mai rămâne ca românii să își facă auzită dorința unirii, dar sunt păreri împărțite și în rândul acestora.

Din punct de vedere academic, România și Basarabia formează o țară, deoarece noi și poporul de la Est de Prut avem aceleași tradiții de sărbători, obiceiuri: avem aceleași dansuri și costume populare. Ambele națiuni au aceeași religie creștin ortodoxă și vorbesc aceeași limbă romană, numai că în Basarabia limba română este vorbită cu un grai moldovenesc.

Toate aceste mesaje ”Basarabia e România” și știrile legate de unire, dau impresia unei strategii a mass-mediei de a manipula populația și nu de o dorință de unire din partea ambelor națiuni.

 Teleru Ștefania, clasa a X-a A

Colegiul Național „A.I.Cuza” Ploiești,

prof. Eugen Prună