Leon Casso istoric rus, recunoaste apartenenta istorica a Basarabiei la Romania

In parcursul meu printre cartile de istorie am ajuns sa trec si prin “Rusia si Bazinul Dunarean” scrisa de catre istoricul rus Leon Casso.

Am parcurs aceasta carte cu atentie si cu interes, ramanand mirat de modul in care acesta a prezentat evenimentele de la 1812, ca un beneficiu facut de Rusia poporului roman pe care a incercat sa il elibereze de sub jugul otoman dar in antiteza cu acesta a recunoscut faptul ca acel teritoriu a fost unul locuit de romani, iar acestia nu au renuntat sub nici o forma sau presiune la spiritualitatea lor romaneasca, nici la 100 de ani de la ruperea Basarabiei de catre Moldova.

Scriitorul ne vorbeste, binenteles aparand si justificand favorabil comportarea Rusiei, despre evenimentele de la 1812 care au sfarsit cu ruperea teritoriului pe care astazi il numim astazi Basarabia de Moldova.

Ruperea Basarabiei de Moldova este rezultatul razboiului ruso – turc pentru mentinerea sau obtinerea suprematiei in aceasta zona a  Europei. In realitatea interesul suprem al Rusiei a fost obtinerea atat a Moldovei cat si a Munteniei integral, insa contextul international nefavorabil a impiedicat acest lucru. Nu puterea militara a Turciei a oprit acest lucru ci atitudinea Frantei , Angliei si Austriei care nu vedeau cu ochi buni expansiunea Rusiei spre vest.

Ruperea Basarabiei de Moldova a fost concesia care s-a facut , dar in detrimentul populatiei nascute si crescute pe acele meleaguri.

Autorul prezinta in carte punctul de vedere al Rusiei tariste care vedea in aceasta expansiune in Moldova si Muntenia calea de “eliberare de sub jugul otoman a crestinilor de pe acele meleaguri”.

Interesant este in aceasta carte , faptul ca dincolo de propanganda pro-Rusa facuta, autorul nu a dorit si nu a putut minti in calitatea lui de istoric in legatura cu faptul ca Basarabia a fost si a ramas romaneasca indiferent de ce masuri au fost luate in acest sens.

Spre finalul cartii acesta incearca sa justifice anumite politici duse de Rusia dupa rupere prin prisma dorintei tarului de a creste si dezvolta nivelul de trai.

Incerc sa prezint pe scurt in vederea exemplificarii cateva observatii din aceasta carte, pe care v-o recomand:
- autorul vorbeste de faptul ca provincia preluata de catre Rusia avea inainte de 1800 , 55 000 de familii , ajungand in 1810 la 75 000 de familii; el incearca sa justifice prin acest lucru faptul ca acest teritoriu  era unul slab locuit in acel moment; realitatea este ca modalitatile de recenzare erau limitate iar aceasta zona era greu de strabatut din cauza padurilor si lipsei de cai de comunicatii; numarul mic care apare in recensamante se datoreaza si faptului ca foarte multe persoane in mod intentionat nu erau luate in considerare; mai apare iara un fals istoric: practic chiar el se contrazice cand spune ca doar in 10 ani a crescut practic numarul de familii din Basarabia cu peste 50%; pentru orice sociolog acest lucru este recunoscut ca fiind imposibil: demografia unei astfel de zone nu se poate modifica atat de flagrant in doar zece ani; acel teritoriu era locuit de romani si este si astazi locuit de catre romani;
- boierii romani au avut un ultimatum de 18 luni de a parasi Basarabie- autorul vorbeste de acest lucru nu ca de un ultimatum si ca termenul limita era unul simbolic, nefiind insotit de nici o masura; cu totii stim insa la ce se supuneau boierii care nu respectau aceste prevederi;
- nefiind populata Rusia a dorit aducerea de cetateni din alte zone ale imperiului pentru a dezvolta aceasta zona; un alt fals istoric- au fost aduse populatii slave pentru a se  pierde sorgintea romana a celor impamantaniti acolo;
- dupa 1812 a fost un adevarat exod al populatiei autohtone romanesti catre Moldova ramasa sub turci; autorul nu plaseaza acest lucru in vina masurilor dure luate de Rusia ci in comportamentul oamenilor; exodul de fapt nu a fost atat de puternic, el este folosit pentru a justifica plecarea si a celor “putini” romani cati erau; iar cei care au plecat in realitate au fost alungati ca urmare a duritatii masurilor luate de catre Rusia.
Nu mai continui cu astfel de exemple deoarece va recomand sa cititi aceasta carte. Interesant este cum totusi cele de mai sus reflecta adevarul doar ca motivatiile si justificarile sunt in favoarea actiunilor intreprinse de catre Rusia. Aceasta carte este un adevarat exemplu despre cum istoria este interpretata si falsificata astfel incat sa justifice anumite lucruri.

As incheia totusi cu cateva fraze de final ale cartii prin care autorul, un cunoscut istoric rus , nu se poate abtine sa nu vorbeasca cu admiratie de poporul roman si identitatea puternica a acestuia:
“Cu toate acestea, insa , populatia sateasca din acest colt de pamant, in cursul secolului scurs nu s-a schimbat mult. Ea a dainuit in Basarabia in aceste conditiuni economice cu predominarea elementului strain. In aceasta populatie se poate gasi pana in prezent aceleasi tresaturi ale caracterului national , care au fost semnalate de catre rusi si straini , care au cunoscut Basarabia indata dupa anexare. Acestia au laudat simplitatea ei , devotamentul fata de credinta strabuna, curajul in fata mortii si supunere fata de autoritati.
[...] Taranul roman … mult a mai rabdat el, nu demult, de la navalirile turcilor, de la apasarile ispravnicului domnesc, de la arendasul grec , si de la evreul carciumar . { si aici as completa eu cu asupritorul si criminal regim rusesc , pe care insa autorul, rus fiind il omite intentionat, prezentantul ca un salvator }

Isi va aduce  oare aminte, acest neam de nestatornicia soartei lui politice? Isi va aduce, oare ,aminte el , cum in 1410 impreuna cu polonii au biruit cruciatii teutoni langa Tanneberg; iar peste cativa ani domnul Moldovei, Stefan cel Mare, a nimicit pe acesti poloni langa Suceava? Isi va aduce, oare , el aminte, cum la sfarsitul veacului al XVI-lea domnul Munteniei, Mihai Viteazu a aruncat peste Dunare pe Turci ; iar dupa 100 de ani domnul Stefan Cancatuzino impreuna cu turcii au asediat Viena[...]

Popoarele batrane , insa, ca si oamenii batrani greu isi aduc aminte de vremea mai apropiata. Le place mai mult sa se opreasca cu gandul la amintirile tineretii .   Tot asa este si in basmele populare, in basmele Moldovei si Munteniei, cantaretul se adanceste in intunericul veacurilor si in clipele de tristete ca si in ceasurile de apasare cu placere evoca pe prea puternicul urias, pe batranul imparat, pe nemuritorul Traian.

[...]
Dar nici acum informatiunile primite despre aceasta indepartata regiune in institutiile centrale, nu sunt totdeauna exacte. De pilda “Anuarul Rusiei” care s-a editat de un comitet central statistic al Ministerului de Interne, pe anul 1910, enumerand popoarele care populeaza Basarabia , nu numeste natiunea romaneasca, desi ea alcatuieste mai mult de jumatate din toata populatia guvernamantului Basarabiei.

[...]
Dupa cativa zeci de ani  , de la anexarea ei , s-a inteles ca ea nu va fi treapta preliminara pentru cuceririle viitoare in peninsula balcanica si ca ea nu va sluji  ca o etapa de tranzitie in inaintarea rusa spre Bosfor. [...] Din acest ultim punct de vedere, populatiunea romaneasca a ambelor jumatati a Moldovei ca si a Munteniei parca separa pe slavii de Nord de cei de Sud si puteau numai sa impiedice frateasca lor unire in viitor.  Aceasta idee a fost rostita intre altele de unul din diplimatii nostri:  Acest popor- romanii -  are tresaturi bine distincte si nu pot sa ascund, ca privind harta, ma apuca o dosada, ca acesti 8 milioane de oameni straini de natia slava s-au asezat aici pe fermecatoarele povarasuri ale muntilor Carpati, formand parca o sageara infipta intre natiunile slave, impiedicandu-le unirea lor. Mai departe exclama: Daca in locul acestor romani ar trei sarbi sau bulgari, cat de usor s-ar dezlega atunci problema orientala sau slava”